1. Iată cele din urmă cuvinte ale lui David. Cuvântul lui David, fiul lui Isai, cuvântul omului care a fost înălțat sus de tot, cuvântul unsului Dumnezeului lui Iacov, cuvântul cântărețului plăcut al lui Israel.
2. „Duhul Domnului vorbește prin mine, și cuvântul Lui este pe limba mea.
3. Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stânca lui Israel mi-a zis: „Cel ce împărățește între oameni cu dreptate, cel ce împărățește în frică de Dumnezeu
4. este ca lumina dimineții când răsare soarele în dimineața fără nori; ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolțească din pământ verdeața.”
5. Măcar că nu este așa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuși El a făcut cu mine un legământ veșnic, bine întărit în toate privințele și tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea și bucuria mea?
6. Dar cei răi sunt toți ca niște spini pe care-i arunci și nu-i iei cu mâna;
7. cine se atinge de ei se înarmează cu un fier sau cu mânerul unei sulițe și-i arde în foc pe loc.”
8. Iată numele vitejilor care erau în slujba lui David: Ioșeb-Bașebet, tahchemonitul, unul din fruntașii căpeteniilor. El și-a învârtit sulița peste opt sute de oameni, pe care i-a omorât dintr-odată.
9. După el, Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici care au ținut piept împreună cu David împotriva filistenilor strânși pentru luptă, când bărbații lui Israel se dădeau înapoi pe înălțimi.
10. El s-a sculat și a lovit pe filisteni până ce i-a obosit mâna și a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare izbăvire în ziua aceea. Poporul s-a întors după Eleazar, numai ca să ia prada.