3. Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu și puterea care mă mântuiește, turnul meu cel înalt și scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie.
4. Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
5. Căci valurile morții mă înconjuraseră, șuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră;
6. legăturile mormântului mă înconjuraseră, lațurile morții mă prinseseră.
7. În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locașul Lui, El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8. Atunci pământul s-a cutremurat și s-a clătinat, temeliile cerului s-au mișcat și s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
9. Fum se ridica din nările Lui, și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țâșneau din ea.
10. A plecat cerurile și S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.
11. Călărea pe un heruvim și zbura, venea pe aripile vântului;
12. era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși.
13. Din strălucirea care era înaintea Lui scânteiau cărbuni de foc.
14. Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
15. a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei, a aruncat fulgerul și i-a pus pe fugă.
16. Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
17. El Și-a întins mâna de sus din înălțime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
18. m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei care erau mai tari decât mine.
19. Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20. El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit pentru că mă iubește.
21. Domnul mi-a răsplătit după nevinovăția mea, mi-a făcut după curăția mâinilor mele;
22. căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.