10. A plecat cerurile și S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.
11. Călărea pe un heruvim și zbura, venea pe aripile vântului;
12. era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși.
13. Din strălucirea care era înaintea Lui scânteiau cărbuni de foc.
14. Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
15. a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei, a aruncat fulgerul și i-a pus pe fugă.
16. Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
17. El Și-a întins mâna de sus din înălțime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;