1. David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul.
2. El a zis: „Domnul este stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu.
3. Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu și puterea care mă mântuiește, turnul meu cel înalt și scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie.
4. Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
5. Căci valurile morții mă înconjuraseră, șuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră;
6. legăturile mormântului mă înconjuraseră, lațurile morții mă prinseseră.
7. În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locașul Lui, El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8. Atunci pământul s-a cutremurat și s-a clătinat, temeliile cerului s-au mișcat și s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
9. Fum se ridica din nările Lui, și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țâșneau din ea.
10. A plecat cerurile și S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.
11. Călărea pe un heruvim și zbura, venea pe aripile vântului;
12. era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși.