8. Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, și Domnul a dat împărăția în mâinile fiului tău Absalom; și iată-te nenorocit, căci ești un om al sângelui!”
9. Atunci Abișai, fiul Țeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce blestemă acest câine mort pe domnul meu, împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.”
10. Dar împăratul a zis: „Ce aveți voi cu mine, fiii Țeruiei? Dacă blestemă, înseamnă că Domnul i-a zis: „Blestemă pe David!” Cine-i va zice, dar: „Pentru ce faci așa?”?”
11. Și David a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu, care a ieșit din trupul meu, vrea să-mi ia viața; cu cât mai mult beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.
12. Poate că Domnul Se va uita la necazul meu și-mi va face bine în locul blestemelor de azi.”
13. David și oamenii lui și-au văzut de drum. Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, și mergând blestema, arunca cu pietre împotriva lui și vântura praf.
14. Împăratul și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim, și acolo s-au odihnit.
15. Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era și el cu Absalom.
16. Când a ajuns Hușai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!”
17. Și Absalom a zis lui Hușai: „Iată cât de mult ții tu la prietenul tău! Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?”
18. Hușai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul și tot poporul acesta și toți bărbații lui Israel, și cu el vreau să rămân.
19. De altfel, cui îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, așa îți voi sluji și ție.”
20. Absalom a zis lui Ahitofel: „Sfătuiți-vă împreună; ce avem de făcut?”