18. și pe care a poruncit s-o învețe copiii lui Iuda. Este numită cântarea arcului și se află scrisă în Cartea Dreptului.
19. „Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale! Cum au căzut vitejii!
20. Nu spuneți lucrul acesta în Gat, nu răspândiți vestea aceasta în ulițele Ascalonului, ca să nu se bucure fetele filistenilor, ca să nu se laude fetele celor netăiați împrejur.
21. Munți din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pârgă pentru darurile de mâncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca și când n-ar fi fost uns cu untdelemn.
22. De la sângele celor răniți, de la grăsimea celor mai voinici, arcul lui Ionatan nu dădea înapoi niciodată, și sabia lui Saul nu se învârtea niciodată în vânt.
23. Saul și Ionatan, care s-au plăcut și s-au iubit în timpul vieții lor, n-au fost despărțiți nici la moarte; erau mai ușori decât vulturii, mai tari decât leii.
24. Fiicele lui Israel! Plângeți pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu și alte podoabe, care vă punea găteli de aur pe hainele voastre!
25. Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!
26. Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru mine era minunată: mai presus de dragostea femeiască.
27. Cum au căzut vitejii! Cum li s-au pierdut armele!”