18. Iată totuși ce rog pe Domnul să ierte robului tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo și se sprijină pe mâna mea, mă închin și eu în casa lui Rimon: să ierte Domnul pe robul tău, când mă voi închina în casa lui Rimon!”
19. Elisei i-a zis: „Du-te în pace.” După ce a plecat Naaman de la Elisei și a fost la o depărtare bunicică,
20. Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpânul meu a cruțat pe sirianul acela, Naaman, și n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Domnul, că voi alerga după el și voi căpăta ceva de la el.”
21. Și Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, când l-a văzut alergând după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte și a zis: „Este bine totul?”
22. El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu mă trimite să-ți spun: „Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii prorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint și două haine de schimb.”
23. Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea și ia doi talanți.” A stăruit de el și a legat doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, și a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi.
24. Ajungând la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor și le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora care au plecat.