14. Carul a ajuns în câmpul lui Iosua din Bet-Șemeș și s-a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au despicat lemnele carului, și vacile le-au adus ca ardere de tot Domnului.
15. Leviții au coborât chivotul Domnului și lada de lângă el în care se aflau lucrurile de aur și le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Șemeș au adus Domnului în ziua aceea arderi de tot și jertfe.
16. Cei cinci domnitori ai filistenilor, după ce au văzut lucrul acesta, s-au întors la Ecron în aceeași zi.
17. Iată umflăturile de aur pe care le-au dat Domnului, filistenii, ca dar pentru vină: una pentru Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat, una pentru Ecron.
18. Erau și niște șoareci de aur, după numărul tuturor cetăților filistenilor, care erau ale celor cinci căpetenii, atât cetăți întărite, cât și cetăți fără ziduri. Lucrul acesta îl adeverește piatra cea mare pe care au pus chivotul Domnului și care este și astăzi în câmpul lui Iosua din Bet-Șemeș.
19. Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Șemeș, când s-au uitat în chivotul Domnului; a lovit (cincizeci de mii) șaptezeci de oameni din popor. Și poporul a plâns, pentru că Domnul îl lovise cu o mare urgie.
20. Oamenii din Bet-Șemeș au zis: „Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Și la cine trebuie să se suie chivotul, dacă se depărtează de la noi?”
21. Au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi chivotul Domnului; coborâți-vă și suiți-l la voi.”