1. Zifiții s-au dus la Saul la Ghibeea, și au zis: „Iată că David este ascuns pe dealul Hachila, în fața pustiului.”
2. Saul s-a sculat și s-a coborât în pustiul Zif, cu trei mii de oameni aleși din Israel, ca să caute pe David în pustiul Zif.
3. A tăbărât pe dealul Hachila, în fața pustiului, lângă drum. David era în pustiu; și, înțelegând că Saul merge în urmărirea lui în pustiu,
4. a trimis niște iscoade și a aflat că în adevăr Saul venise.
5. Atunci David s-a sculat și a venit la locul unde tăbărâse Saul și a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberei, și poporul era tăbărât în jurul lui.
6. David a luat cuvântul și, vorbind lui Ahimelec, hetitul, și lui Abișai, fiul Țeruiei și fratele lui Ioab, a zis: „Cine vrea să se coboare cu mine în tabără la Saul?” Și Abișai a răspuns: „Eu mă voi coborî cu tine.”
7. David și Abișai s-au dus noaptea la popor. Și iată că Saul era culcat și dormea în cort în mijlocul taberei, și sulița lui era înfiptă în pământ la capul lui. Abner și poporul erau culcați în jurul lui.
8. Abișai a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmașul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu sulița mea și să-l pironesc dintr-o lovitură în pământ, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta.”
9. Dar David a zis lui Abișai: „Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune mâna pe unsul Domnului și să rămână nepedepsit?”
10. Și David a zis: „Viu este Domnul, că numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va coborî într-un câmp de bătaie și va pieri.
11. Să mă ferească Domnul să pun mâna pe unsul Domnului! Ia numai sulița de la căpătâiul lui, cu ulciorul cu apă, și să plecăm.”
12. David a luat, dar, sulița și ulciorul cu apă de la căpătâiul lui Saul și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic și nimeni nu s-a deșteptat, căci Domnul îi cufundase pe toți într-un somn adânc.
13. David a trecut de cealaltă parte și a ajuns departe pe vârful muntelui, la o mare depărtare de tabără.