9. David a zis lui Saul: „De ce asculți tu de vorbele oamenilor care zic: „David îți vrea răul”?
10. Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peșteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruțat și am zis: „Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.”
11. Uite, părintele meu, uite colțul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ți-am tăiat colțul hainei și nu te-am ucis, să știi și să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate, nici răzvrătire și că n-am păcătuit împotriva ta. Totuși tu îmi întinzi curse ca să-mi iei viața.
12. Judece Domnul între mine și tine și Domnul să mă răzbune pe tine; dar eu nu voi pune mâna pe tine.
13. Răul de la cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine.
14. Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmărești tu? Un câine mort, un purice.
15. Domnul va judeca și va hotărî între mine și tine, El va vedea. El îmi va apăra pricina și El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta.”
16. Când a sfârșit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tău este, fiule David?” Și Saul a ridicat glasul și a plâns.
17. Și a zis lui David: „Tu ești mai bun decât mine; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ți-am făcut rău.
18. Tu îți arăți azi bunătatea cu care te porți față de mine, căci Domnul mă dăduse în mâinile tale, și nu m-ai omorât.
19. Dacă întâlnește cineva pe vrăjmașul lui, îl lasă oare să-și urmeze drumul în liniște? Domnul să-ți răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta!
20. Acum iată, știu că tu vei domni și că împărăția lui Israel va rămâne în mâinile tale.
21. Jură-mi, dar, pe Domnul că nu-mi vei nimici sămânța mea după mine și că nu-mi vei șterge numele din casa tatălui meu.”
22. David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David și oamenii lui s-au suit în locul întărit.