1. Au trecut multe zile, și cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie, în al treilea an: „Du-te și înfățișează-te înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe fața pământului.”
2. Și Ilie s-a dus să se înfățișeze înaintea lui Ahab. Era mare foamete în Samaria.
3. Și Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai marele casei lui. – Obadia se temea mult de Domnul.
4. De aceea, când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peșteră și i-a hrănit cu pâine și cu apă. –
5. Ahab a zis lui Obadia: „Haidem prin țară pe la toate izvoarele de apă și pe la toate pâraiele; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viața cailor și catârilor, și să n-avem nevoie să omorâm vitele.”
6. Și-au împărțit țara s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, și Obadia a plecat singur pe un alt drum.
7. Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a căzut cu fața la pământ și a zis: „Tu ești, domnul meu Ilie?”
8. El i-a răspuns: „Eu sunt; du-te și spune stăpânului tău: „Iată că a venit Ilie!”