10. David a binecuvântat pe Domnul în fața întregii adunări. El a zis: „Binecuvântat să fii Tu, din veac în veac, Doamne Dumnezeul părintelui nostru Israel!
11. A Ta este, Doamne, mărirea, puterea și măreția, veșnicia și slava, căci tot ce este în cer și pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalți ca un stăpân mai presus de orice!
12. De la Tine vine bogăția și slava, Tu stăpânești peste tot, în mâna Ta este tăria și puterea, și mâna Ta poate să mărească și să întărească toate lucrurile.
13. Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm și preamărim Numele Tău cel slăvit.
14. Căci ce sunt eu și ce este poporul meu, ca să putem să-Ți aducem daruri de bunăvoie? Totul vine de la Tine și din mâna Ta primim ce-Ți aducem.
15. Înaintea Ta noi suntem niște străini și locuitori, ca toți părinții noștri. Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra și fără nicio nădejde.
16. Doamne Dumnezeul nostru, din mâna Ta vin toate aceste bogății pe care le-am pregătit ca să-Ți zidim o Casă Ție, Numelui Tău celui sfânt, și ale Tale sunt toate.
17. Știu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima și că iubești curăția de inimă; de aceea Ți-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăția inimii mele și am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău care se află aici, aducându-Ți de bunăvoie darurile lui.
18. Doamne Dumnezeul părinților noștri Avraam, Isaac și Israel! Ține întotdeauna în inima poporului Tău aceste porniri și aceste gânduri și întărește-i inima în Tine.
19. Dă fiului meu Solomon o inimă bună, ca să păzească poruncile Tale, învățăturile Tale și legile Tale, ca să împlinească toate aceste lucruri și să zidească el Casa pentru care am făcut pregătiri.”
20. David a zis întregii adunări: „Binecuvântați pe Domnul Dumnezeul vostru.” Și toată adunarea a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul părinților lor. Ei s-au plecat și s-au închinat înaintea Domnului și înaintea împăratului.