16. Și din fiii lui Beniamin și ai lui Iuda au fost unii care s-au dus la David în cetățuie.
17. David le-a ieșit înainte și le-a vorbit astfel: „Dacă veniți la mine cu gânduri bune, ca să mă ajutați, inima mea se va uni cu voi; dar, dacă veniți să mă înșelați în folosul vrăjmașilor mei, când nu fac nicio silnicie, Dumnezeul părinților noștri să vadă și să judece!”
18. Amasai, unul din căpitanii de seamă, a fost apucat de Duhul și a zis: „Suntem cu tine, Davide, și cu tine, fiul lui Isai! Pace, pace ție și pace celor ce te ajută, căci Dumnezeul tău ți-a ajutat!” Și David i-a primit și i-a pus între căpeteniile oștirii.
19. Niște oameni din Manase s-au unit cu David, când a pornit cu război împotriva lui Saul cu filistenii. Dar n-au fost de ajutor filistenilor; căci, după ce s-au sfătuit, domnii filistenilor au trimis înapoi pe David, zicând: „S-ar putea ca el să treacă de partea stăpânului său Saul, și să ne pună astfel în primejdie capetele noastre.”
20. Când s-a întors la Țiclag, iată cei ce s-au unit cu el din Manase: Adnah, Iozabad, Iediael, Micael, Iozabad, Elihu și Țiltai, căpetenia miilor lui Manase.
21. Au dat ajutor lui David împotriva cetei (jefuitorilor amaleciți)căci toți erau oameni viteji, și au ajuns căpetenii în oștire.
22. Și din zi în zi veneau oameni la David să-l ajute, până ce a avut o tabără mare, ca o tabără a lui Dumnezeu.
23. Iată numărul oamenilor înarmați pentru război, care s-au dus la David în Hebron, ca să treacă asupra lui domnia lui Saul, după porunca Domnului:
24. Fiii lui Iuda, care purtau scutul și sulița, șase mii opt sute înarmați pentru război.