Vechiul Testament

Noul Testament

Marcu 12:1-10 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

1. Isus a început pe urmă să le vorbească în pilde. „Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn; apoi a arendat-o unor vieri și a plecat din țară.

2. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să ia de la ei din roadele viei.

3. Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

4. A trimis iarăși la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap și l-au batjocorit.

5. A mai trimis un altul pe care l-au omorât; apoi a trimis mulți alții, dintre care, pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât.

6. Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă, l-a trimis și pe el la ei. „Vor primi cu cinste pe fiul meu!”, zicea el.

7. Dar vierii aceia au zis între ei: „Iată moștenitorul; veniți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră.”

8. Și au pus mâna pe el, l-au omorât și i-au aruncat trupul afară din vie.

9. Acum, ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, și via o va da altora.

10. Oare n-ați citit locul acesta din Scriptură: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului;

Citiți capitolul complet Marcu 12