Vechiul Testament

Noul Testament

Luca 4:10-22 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

10. căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească”;

11. și: „ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.”

12. Isus i-a răspuns: „S-a spus: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.”

13. După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.

14. Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea și I s-a dus vestea în tot ținutul dimprejur.

15. El învăța pe oameni în sinagogile lor și era slăvit de toți.

16. A venit în Nazaret, unde fusese crescut; și, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească,

17. și I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:

18. „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați

19. și să vestesc anul de îndurare al Domnului.”

20. În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului și a șezut jos. Toți cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El.

21. Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-ați auzit.”

22. Și toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?”

Citiți capitolul complet Luca 4