Vechiul Testament

Noul Testament

Luca 22:40-51 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

40. Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.”

41. Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage,

42. zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”

43. Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.

44. A ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge care cădeau pe pământ.

45. După ce S-a rugat, S-a sculat și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare

46. și le-a zis: „Pentru ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.”

47. Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.

48. Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”

49. Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se întâmple și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”

50. Și unul din ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.

51. Dar Isus a luat cuvântul și a zis: „Lăsați-i! Până aici!” Și S-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat.

Citiți capitolul complet Luca 22