Vechiul Testament

Noul Testament

Luca 22:38-49 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

38. „Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii.” Și El le-a zis: „Destul!”

39. După ce a ieșit afară, S-a dus, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.

40. Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.”

41. Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage,

42. zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”

43. Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.

44. A ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge care cădeau pe pământ.

45. După ce S-a rugat, S-a sculat și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare

46. și le-a zis: „Pentru ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.”

47. Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.

48. Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”

49. Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se întâmple și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”

Citiți capitolul complet Luca 22