Vechiul Testament

Noul Testament

Luca 19:22-32 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

22. Stăpânul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Știai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus și secer ce n-am semănat;

23. atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?”

24. Apoi a zis celor ce erau de față: „Luați-i polul și dați-l celui ce are zece poli.”

25. „Doamne”, i-au zis ei, „el are zece poli.”

26. Iar El le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are.

27. Cât despre vrăjmașii mei, care n-au vrut să împărățesc eu peste ei, aduceți-i încoace și tăiați-i înaintea mea.”

28. După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte și Se suia spre Ierusalim.

29. Când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi

30. și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Când veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegați-l și aduceți-Mi-l.

31. Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegați?”, să-i spuneți așa: „Pentru că Domnul are trebuință de el.”

32. Cei ce fuseseră trimiși s-au dus și au găsit așa cum le spusese Isus.

Citiți capitolul complet Luca 19