Vechiul Testament

Noul Testament

Luca 18:28-42 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

28. Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.”

29. Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa, sau nevasta, sau frații, sau părinții, sau copiii, pentru Împărăția lui Dumnezeu,

30. și să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viața veșnică.”

31. Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, și tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.

32. Căci va fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;

33. și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”

34. Ei n-au înțeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei și nu pricepeau ce le spunea Isus.

35. Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea.

36. Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.

37. I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”

38. Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”

39. Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă; dar el țipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”

40. Isus S-a oprit și a poruncit să-l aducă la El; și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:

41. „Ce vrei să-ți fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.”

42. Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea. Credința ta te-a mântuit.”

Citiți capitolul complet Luca 18