Vechiul Testament

Noul Testament

Luca 17:1-11 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

1. Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!

2. Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din acești micuți să păcătuiască.

3. Luați seama la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră-l! Și dacă-i pare rău, iartă-l!

4. Și, chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi, și de șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice: „Îmi pare rău!”, să-l ierți.”

5. Apostolii au zis Domnului: „Mărește-ne credința!”

6. Și Domnul a zis: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice dudului acestuia: „Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare”, și v-ar asculta.

7. Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paște oile, îi va zice, când vine de la câmp: „Vino îndată și șezi la masă”?

8. Nu-i va zice mai degrabă: „Gătește-mi să mănânc, încinge-te și slujește-mi până voi mânca și voi bea eu; după aceea, vei mânca și vei bea și tu”?

9. Va rămâne el îndatorat față de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.

10. Tot așa și voi, după ce veți face tot ce vi s-a poruncit, să ziceți: „Suntem niște robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.”

11. Isus mergea spre Ierusalim și a trecut printre Samaria și Galileea.

Citiți capitolul complet Luca 17