Vechiul Testament

Noul Testament

Luca 14:18-27 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

18. Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească. Cel dintâi i-a zis: „Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți.”

19. Un altul a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.”

20. Un altul a zis: „Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni.”

21. Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat și a zis robului său: „Du-te degrabă în piețele și ulițele cetății și adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi și șchiopi.”

22. La urmă, robul a zis: „Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, și tot mai este loc.”

23. Și stăpânul a zis robului: „Ieși la drumuri și la garduri, și pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa.

24. Căci vă spun că niciunul din cei poftiți nu va gusta din cina mea.”

25. Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors și le-a zis:

26. „Dacă vine cineva la Mine, și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.

27. Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.

Citiți capitolul complet Luca 14