55. cum făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac.”
56. Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.
57. Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu.
58. Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea.
59. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
60. Dar mama lui a luat cuvântul și a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.”
61. Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.”
62. Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele.
63. Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Și toți s-au minunat.
64. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu.
65. Pe toți vecinii i-a apucat frica și în tot ținutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri.
66. Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Și mâna Domnului era într-adevăr cu el.
67. Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit și a zis: