Vechiul Testament

Noul Testament

Ioan 12:7-19 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

7. Dar Isus a zis: „Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.

8. Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.”

9. O mare mulțime de iudei au aflat că Isus era în Betania; și au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți.

10. Preoții cei mai de seamă au hotărât să omoare și pe Lazăr,

11. căci din pricina lui mulți iudei plecau de la ei și credeau în Isus.

12. A doua zi, o gloată mare care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,

13. a luat ramuri de finic și I-a ieșit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”

14. Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris:

15. „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgărițe.”

16. Ucenicii Lui n-au înțeles aceste lucruri de la început; dar, după ce a fost proslăvit Isus, și-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le împliniseră cu privire la El.

17. Toți cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt și-l înviase din morți, mărturiseau despre El.

18. Și norodul I-a ieșit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.

19. Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic: iată că lumea se duce după El!”

Citiți capitolul complet Ioan 12