Vechiul Testament

Noul Testament

Ioan 12:16-28 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

16. Ucenicii Lui n-au înțeles aceste lucruri de la început; dar, după ce a fost proslăvit Isus, și-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le împliniseră cu privire la El.

17. Toți cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt și-l înviase din morți, mărturiseau despre El.

18. Și norodul I-a ieșit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.

19. Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic: iată că lumea se duce după El!”

20. Niște greci, dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic,

21. s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat și au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”

22. Filip s-a dus și a spus lui Andrei; apoi Andrei și Filip au spus lui Isus.

23. Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.

24. Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.

25. Cine își iubește viața o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică.

26. Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.

27. Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice?… Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!

28. Tată, proslăvește Numele Tău!” Și din cer s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit și-L voi mai proslăvi!”

Citiți capitolul complet Ioan 12