22. În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înnoirii Templului. Era iarna.
23. Și Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon.
24. Iudeii L-au înconjurat și I-au zis: „Până când ne tot ții sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit.”
25. „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „și nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
26. Dar voi nu credeți, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteți din oile Mele.
27. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine.
28. Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri, și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
29. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.
30. Eu și Tatăl una suntem.”
31. Atunci iudeii iarăși au luat pietre ca să-L ucidă.
32. Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncați cu pietre în Mine?”
33. Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă și pentru că Tu, care ești un om, Te faci Dumnezeu.”
34. Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: sunteți dumnezei”?