Vechiul Testament

Noul Testament

Ioan 10:20-34 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

20. Mulți dintre ei ziceau: „Are drac, este nebun; de ce-L ascultați?”

21. Alții ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor?”

22. În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înnoirii Templului. Era iarna.

23. Și Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon.

24. Iudeii L-au înconjurat și I-au zis: „Până când ne tot ții sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit.”

25. „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „și nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.

26. Dar voi nu credeți, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteți din oile Mele.

27. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine.

28. Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri, și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

29. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

30. Eu și Tatăl una suntem.”

31. Atunci iudeii iarăși au luat pietre ca să-L ucidă.

32. Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncați cu pietre în Mine?”

33. Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă și pentru că Tu, care ești un om, Te faci Dumnezeu.”

34. Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: sunteți dumnezei”?

Citiți capitolul complet Ioan 10