14. Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca binele pe care mi-l faci să nu fie silit, ci de bunăvoie.
15. Poate că el a fost despărțit de tine, pentru o vreme, tocmai ca să-l ai pentru veșnicie,
16. dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decât pe un rob: ca pe un frate preaiubit, mai ales de mine, și cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!
17. Dacă mă socotești, dar, ca prieten al tău, primește-l ca pe mine însumi.
18. Și, dacă ți-a adus vreo vătămare sau îți este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.
19. Eu, Pavel „voi plăti” – scriu cu mâna mea – ca să nu-ți zic că tu însuți te datorezi mie.
20. Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul și înviorează-mi inima în Hristos!