1. Este de prisos să vă mai scriu cu privire la strângerea de ajutoare pentru sfinți.
2. Cunosc, în adevăr, bunăvoința voastră, cu care mă laud cu privire la voi către macedoneni și le spun că Ahaia este gata de acum un an. Și râvna voastră a îmbărbătat pe foarte mulți din ei.
3. Am trimis totuși pe frați, pentru ca lauda noastră cu voi să nu fie nimicită cu prilejul acesta, ci să fiți gata, cum am spus.
4. Dacă vor veni vreunii din Macedonia cu mine, și nu vă vor găsi gata, n-aș vrea ca noi (ca să nu zicem voi) să fim dați de rușine în încrederea aceasta.
5. De aceea, am socotit de trebuință să rog pe frați să vină mai înainte la voi și să pregătească strângerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie, nu cu zgârcenie.
6. Să știți: cine seamănă puțin, puțin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera.
7. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu.”
8. Și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună,