1. Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuiește-l ca pe un tată; pe tineri sfătuiește-i ca pe niște frați;
2. pe femeile bătrâne, ca pe niște mame; pe cele tinere, ca pe niște surori, cu toată curăția.
3. Cinstește pe văduvele care sunt cu adevărat văduve.
4. Dacă o văduvă are copii sau nepoți de la copii, aceștia să se deprindă să fie evlavioși, întâi față de cei din casa lor, și să răsplătească ostenelile părinților, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.
5. Cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, și-a pus nădejdea în Dumnezeu și stăruie, zi și noapte, în cereri și rugăciuni.
6. Dar cea dedată la plăceri, măcar că trăiește, este moartă.
7. Poruncește și aceste lucruri, ca să fie fără vină.
8. Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios.
9. O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n-aibă mai puțin de șaizeci de ani, să nu fi avut decât un singur bărbat,
10. să fie cunoscută pentru faptele ei bune, să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeți, să fi spălat picioarele sfinților, să fi ajutat pe cei nenorociți, să fi dat ajutor la orice faptă bună.
11. Dar pe văduvele tinere să nu le primești, pentru că, atunci când le desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou
12. și se fac vinovate de faptul că își calcă credința dintâi.