1. „Deschide-ți porțile, Libanule, ca să-ți mănânce focul cedrii!
2. Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut, cei falnici au fost distruși! Văitați-vă, stejari din Bașan, căci pădurea cea deasă a fost doborâtă!
3. Se aude vaietul păstorilor, căci le-a fost distrusă gloria! Se aude răgetul puilor de lei, căci a fost distrusă mândria Iordanului.“
4. Așa vorbește Domnul, Dumnezeul meu: „Păstorește oile care sunt pentru tăiere!
5. Cei ce le cumpără, le taie și nu se simt vinovați, iar cei ce le vând, zic: «Binecuvântat să fie Domnul, căci ne-am îmbogățit!» Nici chiar păstorii lor nu le cruță!
6. Căci nu-i voi mai cruța pe locuitorii țării, zice Domnul , ci iată, îl voi da pe fiecare om pe mâna semenului său și pe mâna regelui său! Ei vor devasta țara, iar Eu n-o voi izbăvi din mâna lor.“
7. Am început să păstoresc oile care erau pentru tăiere, da, pe cele mai nenorocite oi din turmă. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunăvoință“, iar pe celălalt l-am numit „Unire“ – și am păstorit turma.
8. Într-o lună m-am descotorosit de cei trei păstori. Sufletul meu nu i-a mai răbdat, iar sufletul lor se scârbise și el de mine!
9. Am zis: „Nu vă voi mai păstori! Cea care este pe moarte să moară, cea care este pentru tăiere să fie tăiată, iar cele ce vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!“
10. Apoi mi-am luat toiagul numit „Bunăvoință“ și l-am rupt, ca să rup astfel legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele.
11. A fost rupt în ziua aceea, iar oile cele nenorocite din turmă, care au luat seama la mine, au știut că acesta era Cuvântul Domnului.
12. Atunci le-am zis: „Dacă găsiți cu cale, dați-mi plata, dacă nu, nu mi-o dați!“ Mi-au cântărit ca plată treizeci de arginți.
13. Dar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului prețul aceasta «scump» la care am fost apreciat de către ei!“ Am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat olarului, în Casa Domnului.
14. Apoi am rupt și cel de-al doilea toiag, numit „Unire“, ca să rup astfel frăția dintre Iuda și Israel.
15. Domnul mi-a zis: „Ia din nou uneltele păstorului nebun!
16. Căci iată, voi ridica în țară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier; pe cea tânără n-o va căuta, pe cea rănită n-o va vindeca și pe cea sănătoasă n-o va hrăni, ci va mânca carnea celor grase și le va smulge copitele.
17. Vai de păstorul de nimic, care își părăsește turma! Să cadă sabia peste brațul lui și pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce brațul în întregime și să-i orbească de tot ochiul drept!“