1. În luna a opta, în cel de-al doilea an al domniei lui Darius, Cuvântul Domnului a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, și i-a zis:
2. „ Domnul s-a mâniat foarte tare pe strămoșii voștri!
3. Spune-le deci celor din popor că așa vorbește Domnul Oștirilor: «Întoarceți-vă la Mine, zice Domnul Oștirilor, și mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul Oștirilor.
4. Nu fiți ca strămoșii voștri, cărora le proclamau profeții din vechime, zicându-le din partea Domnului Oștirilor: ‘Întoarceți-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!’ Ei n-au ascultat și nici măcar nu Mi-au dat atenție, zice Domnul.
5. Unde sunt acum strămoșii voștri? Cât despre profeți, trăiesc ei oare veșnic?
6. Totuși cuvintele și hotărârile pe care le poruncisem slujitorilor Mei, profeții, n-au atins ele, în cele din urmă, inima părinților voștri?» Atunci ei s-au întors și au spus: « Domnul Oștirilor ne-a făcut așa cum hotărâse să ne facă, ca urmare a căilor și a faptelor noastre.»“
7. În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, adică luna Șebat, în cel de-al doilea an al domniei lui Darius, Cuvântul Domnului a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido. Zaharia a zis:
8. „M-am uitat în timpul nopții și iată că un bărbat era călare pe un cal roșu! El stătea între mirții din vale, iar în urma lui erau cai roșii, bruni și albi.
9. Eu am întrebat: – Ce sunt aceștia, stăpânul meu? Îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: – Îți voi arăta ce sunt!
10. Bărbatul care stătea între mirți a răspuns: – Aceștia sunt cei pe care i-a trimis Domnul să străbată pământul.
11. Ei i-au vorbit îngeruluiDomnului , care stătea între mirți, astfel: «Am străbătut pământul și iată că tot pământul este liniștit și în pace!»
12. Atunci îngerul Domnului a întrebat: – Doamne al Oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care ai fost mânios în acești șaptezeci de ani?
13. Domnul i-a răspuns cu vorbe bune îngerului care vorbea cu mine, cu vorbe de mângâiere.
14. Apoi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: – Vestește și zi că așa vorbește Domnul Oștirilor: «Sunt gelos pentru Ierusalim, am o mare gelozie pentru Sion,
15. dar sunt plin de mânie împotriva neamurilor care trăiesc fără grijă, căci Eu mă supărasem numai puțin însă ele au mărit nenorocirea!»
16. De aceea, așa vorbește Domnul : «Mă întorc cu milă spre Ierusalim: Casa Mea de acolo va fi rezidită, zice Domnul Oștirilor, iar frânghia de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim!»
17. Vestește mai departe și spune că așa vorbește Domnul Oștirilor: «Cetățile Mele se vor revărsa din nou de belșug! Domnul va mângâia iarăși Sionul și va alege din nou Ierusalimul!»“
18. Atunci mi-am ridicat ochii, m-am uitat și am văzut patru coarne.
19. L-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: – Ce înseamnă acestea? El mi-a răspuns: – Acestea sunt coarnele care au împrăștiat Iuda, Israelul și Ierusalimul.
20. Domnul mi-a arătat patru meșteșugari.
21. – Ce vin să facă aceștia? am întrebat eu. El mi-a răspuns: – Acelea sunt coarnele care l-au împrăștiat pe Iuda, astfel încât nici un om nu a mai putut ridica capul. Dar acești meșteșugari au venit să le sperie și să taie coarnele neamurilor care și- au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda, ca s-o împrăștie.