14. Nurorile au început iarăși să plângă. Orpa și-a sărutat soacra de rămas bun și a plecat, dar Rut s-a ținut de ea.
15. – Cumnata ta s-a întors la poporul ei și la zeii ei! i-a zis Naomi. Du-te și tu după cumnata ta!
16. – Nu stărui să te părăsesc și să mă întorc de la tine, i-a răspuns Rut. Unde mergi tu, vreau să merg și eu, unde locuiești tu, vreau să locuiesc și eu; poporul tău va fi și poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi și Dumnezeul meu.
17. Unde vei muri tu, voi muri și eu și tot acolo voi fi și îngropată. Domnul să se poarte cu mine cu toată asprimea dacă altceva decât moartea mă va despărți de tine!
18. Văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, Naomi a încetat să-i mai vorbească astfel.
19. Au plecat amândouă și au călătorit împreună până au ajuns la Betleem. Când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus în mișcare din pricina lor. – Aceasta este Naomi?! se întrebau femeile.
20. – Nu mă mai numiți Naomi, le-a răspuns ea, ci numiți-mă Mara, pentru că Cel Atotputernic m-a amărât mult.