10. – Venim și noi cu tine la poporul tău, i-au zis ele.
11. – Nu, copilele mele, le-a răspuns Naomi, întoarceți-vă! De ce să veniți cu mine? Mai pot eu oare avea fii în pântecele meu, care să fie apoi soții voștri?
12. Întoarceți-vă, copilele mele! Plecați! Eu sunt prea bătrână să mai am un soț. Chiar dacă aș zice că mai este nădejde pentru mine, chiar dacă aș fi în noaptea aceasta cu un bărbat și aș naște fii,
13. ați aștepta voi până se vor face mari? Vă veți păstra voi pentru ei, fără să vă măritați? Nu, copilele mele! Amărăciunea mea este prea mare pentru voi, căci mâna Domnului s-a întins împotriva mea!
14. Nurorile au început iarăși să plângă. Orpa și-a sărutat soacra de rămas bun și a plecat, dar Rut s-a ținut de ea.
15. – Cumnata ta s-a întors la poporul ei și la zeii ei! i-a zis Naomi. Du-te și tu după cumnata ta!
16. – Nu stărui să te părăsesc și să mă întorc de la tine, i-a răspuns Rut. Unde mergi tu, vreau să merg și eu, unde locuiești tu, vreau să locuiesc și eu; poporul tău va fi și poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi și Dumnezeul meu.
17. Unde vei muri tu, voi muri și eu și tot acolo voi fi și îngropată. Domnul să se poarte cu mine cu toată asprimea dacă altceva decât moartea mă va despărți de tine!
18. Văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, Naomi a încetat să-i mai vorbească astfel.
19. Au plecat amândouă și au călătorit împreună până au ajuns la Betleem. Când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus în mișcare din pricina lor. – Aceasta este Naomi?! se întrebau femeile.
20. – Nu mă mai numiți Naomi, le-a răspuns ea, ci numiți-mă Mara, pentru că Cel Atotputernic m-a amărât mult.
21. Când am plecat, aveam de toate, dar Domnul m-a adus înapoi cu mâinile goale. De ce să mă mai numiți Naomi, de vreme ce Domnul a mărturisit împotriva mea și Cel Atotputernic a adus necazul asupra mea?
22. Așa s-a întors Naomi din câmpiile Moabului împreună cu moabita Rut, nora ei. Ele au sosit în Betleem, tocmai când începea seceratul orzului.