1. Dumnezeule, au intrat neamurile pe proprietatea Ta, au întinat Templul Tău cel sfânt și au prefăcut Ierusalimul în ruine!
2. Au dat leșurile slujitorilor Tăi drept hrană păsărilor cerului și carnea credincioșilor Tăi au dat-o fiarelor pământului.
3. Le-au vărsat sângele așa cum se varsă apa împrejurul Ierusalimului și nu s-a găsit nimeni care să-i îngroape.
4. Am fost de batjocura vecinilor noștri, de râsul și de ocara celor ce ne înconjoară.
5. Până când vei mai fi mânios, Doamne? Pentru totdeauna? Până când va mai arde gelozia Ta ca focul?
6. Revarsă-Ți mânia peste neamurile care nu Te cunosc și peste regatele care nu cheamă Numele Tău,
7. căci l-au mâncat pe Iacov și i-au nimicit locuința.
8. Nu-Ți aminti de păcatele noastre dintâi! Grăbește-Te să ne ieși înainte cu mila Ta, căci suntem foarte nenorociți.
9. Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăvește-ne și fă ispășire pentru păcatele noastre din pricina Numelui Tău!
10. De ce să zică neamurile: „Unde le este Dumnezeul?“ Să se facă de cunoscut printre neamuri, chiar sub privirea noastră, răzbunarea pentru sângele vărsat al slujitorilor Tăi!
11. Fie să ajungă la Tine strigătul prizonierilor; prin tăria brațului Tău, scapă-i pe cei condamnați la moarte!