1. Glasul meu s-a înălțat către Dumnezeu; am strigat cu glasul meu către Dumnezeu și El m-a ascultat.
2. În ziua necazului meu L-am căutat pe Stăpân. Noaptea îmi țineam întinsă mâna în rugăciune, iar sufletul meu refuza să fie mângâiat.
3. Mi-am adus aminte de Dumnezeu și am oftat, am cugetat și duhul mi-a căzut în leșin. Sela
4. Tu ai păstrat lumina ochilor mei, chiar dacă am fost atât de răvășit, încât nici nu puteam să mai vorbesc.
5. Mi-am adus aminte de zilele de odinioară, de anii de demult;
6. mi-am amintit de cântecele mele din timpul nopții. Am cugetat în inima mea, m-am întrebat în duhul meu:
7. „Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna? Să nu mai fie niciodată binevoitor?
8. Oare Și-a oprit îndurarea pe vecie? A pus El oare capăt promisiunii Lui din neam în neam?
9. Oare a uitat Dumnezeu de îndurare? În mânia Lui, Și-a retras El oare mila?“ Sela
10. Atunci am zis: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt s-a schimbat.“
11. Dar îmi voi aminti lucrările Domnului ; da, îmi voi aduce aminte de minunile Tale de odinioară!