9. își înalță gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul.
10. De aceea poporul se întoarce spre ei și soarbe cuvintele lor ca apa.
11. Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“
12. Așa sunt cei răi: liniștiți pe vecie și crescând în bogăție.
13. Într-adevăr, degeaba mi-am curățit inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție,
14. căci sunt lovit toată ziua și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață.
15. Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“, iată că aș trăda neamul fiilor Tăi.
16. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
17. până ce am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu și am luat aminte la sfârșitul lor.
18. Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase, îi arunci în dezastru.
19. Cum sunt pustiiți într-o clipă! Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice.
20. Ca un vis la deșteptare, Stăpâne, așa le lepezi chipul când Te trezești.
21. Când inima-mi era mâhnită și eram străpuns în adâncul ființei mele,
22. eram ca o brută fără pricepere; eram ca dobitoacele înaintea Ta.
23. Însă eu totdeauna sunt cu Tine! Tu mă ții de mâna dreaptă,
24. mă călăuzești cu sfatul Tău și apoi mă vei lua în slavă.