9. își înalță gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul.
10. De aceea poporul se întoarce spre ei și soarbe cuvintele lor ca apa.
11. Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“
12. Așa sunt cei răi: liniștiți pe vecie și crescând în bogăție.
13. Într-adevăr, degeaba mi-am curățit inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție,
14. căci sunt lovit toată ziua și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață.
15. Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“, iată că aș trăda neamul fiilor Tăi.
16. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
17. până ce am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu și am luat aminte la sfârșitul lor.
18. Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase, îi arunci în dezastru.
19. Cum sunt pustiiți într-o clipă! Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice.
20. Ca un vis la deșteptare, Stăpâne, așa le lepezi chipul când Te trezești.
21. Când inima-mi era mâhnită și eram străpuns în adâncul ființei mele,