20. Ca un vis la deșteptare, Stăpâne, așa le lepezi chipul când Te trezești.
21. Când inima-mi era mâhnită și eram străpuns în adâncul ființei mele,
22. eram ca o brută fără pricepere; eram ca dobitoacele înaintea Ta.
23. Însă eu totdeauna sunt cu Tine! Tu mă ții de mâna dreaptă,
24. mă călăuzești cu sfatul Tău și apoi mă vei lua în slavă.
25. Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine? Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.
26. Carnea și inima pot să mi se prăpădească, dar Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea de moștenire pe vecie.