15. Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“, iată că aș trăda neamul fiilor Tăi.
16. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
17. până ce am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu și am luat aminte la sfârșitul lor.
18. Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase, îi arunci în dezastru.
19. Cum sunt pustiiți într-o clipă! Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice.
20. Ca un vis la deșteptare, Stăpâne, așa le lepezi chipul când Te trezești.
21. Când inima-mi era mâhnită și eram străpuns în adâncul ființei mele,
22. eram ca o brută fără pricepere; eram ca dobitoacele înaintea Ta.
23. Însă eu totdeauna sunt cu Tine! Tu mă ții de mâna dreaptă,
24. mă călăuzești cu sfatul Tău și apoi mă vei lua în slavă.
25. Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine? Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.
26. Carnea și inima pot să mi se prăpădească, dar Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea de moștenire pe vecie.
27. Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri. Tu-i nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși.