1. Cum tânjește cerbul după izvoarele de apă, așa tânjește sufletul meu după Tine, Dumnezeule!
2. Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu! Când voi putea veni să mă înfățișez înaintea lui Dumnezeu?
3. Lacrimile-mi sunt hrană zi și noapte, când mi se spune fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?“
4. Mi se întristează sufletul când îmi aduc aminte cum treceam prin mulțime, conducând procesiunea către Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie și de mulțumire ale mulțimii aflată în sărbătoare.
5. Suflete al meu, de ce te mâhnești și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda pe El, Mântuitorul meu