10. Întreaga-mi ființă va exclama: „ Doamne , cine este ca Tine, Care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el, pe cel sărac și pe cel sărman – de jefuitorul lui?“
11. Niște martori dezlănțuiți se ridică și mă întreabă de ceea ce nu știu.
12. Astfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine și îmi pustiesc sufletul.
13. Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac și îmi smeream sufletul prin post; iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,
14. ca un prieten, ba mai mult, ca un frate, umblam bocind, ca unul care-și bocește mama, cu capul plecat, cuprins de întristare.
15. Acum însă, când eu mă împiedic, ei se bucură și se adună, se adună împotriva mea, lovindu-mă pe ascuns, sfâșiindu-mă fără încetare.
16. Ca niște bufoni batjocoritoriscrâșnesc din dinți împotriva mea!
17. Stăpâne, cât vei mai privi? Scapă-mi sufletul de pustiirile lor, și prețioasa mea viață – de puii aceștia de lei!
18. Apoi Te voi lăuda în adunarea cea mare, Te voi onora în mijlocul unui norod fără număr.