1. Răfuiește-te, Doamne , cu cei ce se răfuiesc cu mine! Luptă-te cu cei ce se luptă cu mine!
2. Înarmează-Te cu scut și cu pavăză! Ridică-Te, ca să-mi ajuți!
3. Dezvelește-Ți sulița și lancea pentru prigonitorii mei!Grăiește sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!“
4. Să fie rușinați și umiliți cei ce caută să-mi ia viața; să dea înapoi, să fie făcuți de rușine cei ce-mi plănuiau răul!
5. Să fie ca pleava luată de vânt și să-i izgonească îngerul Domnului!
6. Întunecoasă și alunecoasă să le fie calea, iar îngerul Domnului să-i urmărească!
7. Fără nici un motiv mi-au întins pe ascuns un laț, fără nici un motiv au săpat o groapă sufletului meu.
8. De aceea să-i ajungă prăpădul pe neașteptate și să fie prinși în lațul pe care l-au întins pe ascuns pentru mine; să cadă în el în timpul prăpădului.
9. Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul , mă voi veseli de mântuirea Lui.
10. Întreaga-mi ființă va exclama: „ Doamne , cine este ca Tine, Care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el, pe cel sărac și pe cel sărman – de jefuitorul lui?“
11. Niște martori dezlănțuiți se ridică și mă întreabă de ceea ce nu știu.
12. Astfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine și îmi pustiesc sufletul.
13. Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac și îmi smeream sufletul prin post; iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,
14. ca un prieten, ba mai mult, ca un frate, umblam bocind, ca unul care-și bocește mama, cu capul plecat, cuprins de întristare.