6. O asemenea cunoștință este prea minunată pentru mine: este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
7. Unde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feței Tale?
8. Dacă mă sui în cer, Tu ești acolo! Dacă îmi întind patul în Locuința Morților, iată-Te și acolo!
9. Purtat de aripile zorilor, mă așez la capătul mării,
10. dar și acolo mâna Ta mă conduce și dreapta Ta mă apucă.
11. Dacă aș spune: „Sigur întunericul mă va ascunde, iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12. nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; noaptea luminează ca ziua, iar întunericul este ca lumina.
13. Tu mi-ai întocmit rărunchii; Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele.
14. Te laud că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – și sufletul meu știe foarte bine aceasta.
15. Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într-un loc ascuns, când am fost țesut în adâncimile pământului.
16. Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna din ele.
17. Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
18. Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.