1. Pe malurile râurilor Babilonului, stăteam jos și plângeam amintindu-ne de Sion.
2. Ne atârnaserăm lirele în sălciile din ținutul acela,
3. căci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece, asupritorii noștri ne cereau bucurie: „Cântați-ne din cântecele Sionului!“
4. Cum să cântăm noi cântecele Domnului pe un pământ străin?
5. Ierusalime, dacă te voi uita, să-și uite și dreapta mea destoinicia!
6. Limba mea să se lipească de cerul gurii mele dacă nu îmi voi aminti de tine și dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
7. Doamne , adu-Ți aminte de edomiții care, la căderea Ierusalimului, ziceau: „Radeți! Radeți tot până la temelie!“
8. Fiică a Babilonului, sortită pustiirii! Ferice de acela care-ți va răsplăti ceea ce tu ne-ai făcut!
9. Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi și-i va zdrobi de stâncă!
Citiți capitolul complet Psalmi 137