4. Din vânturi Tu Îți faci îngeri și din flăcări de foc – slujitori.
5. Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.
6. Îl acoperiseși cu adâncul ca și cu o haină. Apele stăteau pe munți,
7. dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
8. S-au scurs de pe munți, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseși pentru ele.
9. Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă și să acopere pământul.
10. El face să țâșnească izvoarele în văi și ele curg printre munți.
11. Toate fiarele câmpului se adapă din ele și măgarii sălbatici își potolesc setea acolo.
12. Pe malul lor își fac cuibul păsările cerului care-și fac auzit glasul din frunziș.