3. și pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îți faci car, și umbli pe aripile vântului.
4. Din vânturi Tu Îți faci îngeri și din flăcări de foc – slujitori.
5. Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.
6. Îl acoperiseși cu adâncul ca și cu o haină. Apele stăteau pe munți,
7. dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
8. S-au scurs de pe munți, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseși pentru ele.
9. Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă și să acopere pământul.
10. El face să țâșnească izvoarele în văi și ele curg printre munți.
11. Toate fiarele câmpului se adapă din ele și măgarii sălbatici își potolesc setea acolo.
12. Pe malul lor își fac cuibul păsările cerului care-și fac auzit glasul din frunziș.
13. Din odăile de sus, El udă munții; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14. El face să crească iarbă pentru vite și verdețuri pe care omul să le cultive. El face astfel să răsară hrană din pământ:
15. vinul care înveselește inima omului, uleiul care dă strălucire feței și hrana care întărește inima omului.
16. Copacii Domnului sunt bine udați, cedrii Libanului pe care El i-a sădit.