21. Puii de leu rag de foame, cerându-și hrana de la Dumnezeu.
22. Când răsare soarele, se adună și se culcă în cotloanele lor.
23. Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.
24. Ce mărețe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înțelepciune; pământul este plin de creaturile Tale.
25. Iată marea cât de încăpătoare și de întinsă este! În ea mișună viețuitoare fără număr, viețuitoare mici și mari.
26. Corăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai făcut Tu.
27. Toate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.
28. Tu le-o dai, ele o primesc; Îți deschizi mâna, ele se satură de bunătăți;
29. Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărână;