13. Din odăile de sus, El udă munții; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14. El face să crească iarbă pentru vite și verdețuri pe care omul să le cultive. El face astfel să răsară hrană din pământ:
15. vinul care înveselește inima omului, uleiul care dă strălucire feței și hrana care întărește inima omului.
16. Copacii Domnului sunt bine udați, cedrii Libanului pe care El i-a sădit.
17. În ei își fac cuibul păsările; barza își are casa în pini.
18. Munții cei înalți sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.
19. El a făcut luna să arate vremurile, iar soarele știe când să apună.
20. Tu aduci întunericul și se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să mișune.
21. Puii de leu rag de foame, cerându-și hrana de la Dumnezeu.
22. Când răsare soarele, se adună și se culcă în cotloanele lor.
23. Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.
24. Ce mărețe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înțelepciune; pământul este plin de creaturile Tale.
25. Iată marea cât de încăpătoare și de întinsă este! În ea mișună viețuitoare fără număr, viețuitoare mici și mari.
26. Corăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai făcut Tu.
27. Toate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.
28. Tu le-o dai, ele o primesc; Îți deschizi mâna, ele se satură de bunătăți;
29. Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărână;
30. Îți trimiți Duhul, ele sunt plăsmuite, înnoind astfel fața pământului.
31. Fie ca slava Domnului să dăinuiască veșnic! Domnul să se bucure de lucrările Sale,
32. El, Care atunci când privește pământul, acesta tremură, iar când atinge munții, aceștia fumegă.