1. Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori!
2. Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui.
3. El este ca un pom sădit lângă niște izvoare de apă, care-și dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc. El prosperă în tot ceea ce face!
4. Cei răi însă nu sunt așa, ci ei se aseamănă cu pleava spulberată de vânt.
5. De aceea cei răi nu pot sta în picioare la judecată și nici cei păcătoși în adunarea celor drepți.
6. Căci Domnul cunoaște calea celor drepți; calea celor răi însă duce la pieire.