1. Nu strigă înțelepciunea? Nu-și înalță priceperea glasul?
2. Ea se oprește pe înălțimi, de-a lungul străzilor, la răspântii,
3. lângă porțile care duc spre intrarea cetății, la uși, și strigă cu voce tare:
4. „Oamenilor, către voi strig și spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea!
5. O, nesăbuiților, înțelegeți prudența; proștilor, înțelegeți priceperea!
6. Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari! Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept!
7. Căci gura mea rostește adevărul, iar nelegiuirea este o urâciune pentru buzele mele.
8. Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic necinstit sau sucit în ele.
9. Toate sunt clare pentru cel priceput și corecte pentru cei ce au găsit cunoștința.
10. Primiți îndrumarea mea în loc de argint și alegeți cunoștința în schimbul aurului ales,
11. căci înțelepciunea este mai prețioasă decât mărgăritarele și orice ți-ai dori nu se poate compara cu ea.
12. Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența; eu găsesc cunoștința și chibzuința.
13. Frica de DOMNUL te face să urăști răul. Iată ce urăsc eu: mândria și aroganța, calea rea și gura care vorbește lucruri stricate.
14. Al meu este sfatul și înțelepciunea răsunătoare; a mea este priceperea, a mea este puterea.